Fumatul-,,arta" veche

FUMATUL

Fumatul are o istorie de cca. 7000 de ani , tutun ul find cultivat ºi utilizat în America de Sud , la începuturi fiind practicat în cadrul ceremoniilor religioase , în ritualuri de purificare , crezându-se cã astfel se pot induce viziuni spirituale.
Dupã descoperirea Americii de cãtre Cristofor Columb la 1492 , europenii au cucerit o micã insulã situatã la limita dintre Oceanul Atlantic ºi Marea Caraibelor , numitã Tabago (azi statul Trinidad-Tobago) , ai cãrei locuitori foloseau , pentru fumat , frunzele uscate ale unei plante. Era vorba de fapt de tutun , o plantã dicotiledonatã din familia solenacee , gen care cuprinde aproximativ o sutã de specii ºi dintre care se remarcã Nicotiana Tabacum , folositã pentru fabricarea þigãrilor. Trebuie sã amintim cã denumirea de Nicotiana provine de la numele ambasadorului Franþei în Portugalia Jean Nicot (1530-1600) , cel care a introdus-o la curtea regalã a Franþei. Primele seminþe au fost aduse în Europa , mai precis în Spania în 1496 , ulterior fiind importatã ºi în Portugalia , de unde Jean Nicot o trimite reginei Caterina de Medici cu scopul de a-i alunga , prin mirosire , desele migrene . În scurt timp obiceiul reginei a fost preluat de întreaga curte regalã , iar apoi de întreg Parisul ºi întreaga Europã. În secolul XVII cultivarea tutunului ia o amploare extraordinarã, apar plantaþii imense ºi primele inteprinderi de prelucrare la scarã industrialã. Evident cã în acelaºi timp numãrul fumãtorilor creºte ºi el foarte rapid. Oamenii nu s-au limitat doar la a-l fuma (pipã , trabuc , þigarã) , ci au început sã-l consume mestecându-l , sau sã-l inhaleze. Prin inventarea maºinii de fabricat þigãri , în 1880 , putem spune cã a apãrut industria modernã a tutunului , principalele rezultate fiind acelea cã preþul a scãzut ºi consumul a crecut.
Teorii mai vechi susþineau cã nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului , dar cercetãri ulterioare au arãtat ca prin ardere tutunul iºi modificã compoziþia iniþialã dând naºtere unor noi substanþe : un amestec de gaze, vapori necondensaþi, ºi substanþe particulare variabile , astfel încât fumul este un amalgam de particule lichide ºi solide cu dimensiuni sub100 microni , oxid de carbon , gudron ºi alte substanþe iritante pentru sistemul respirator (acroleina, formaldehida, acidul cianhidric, acetaldehida). Cei mai periculoºi factori din fumul de þigarã sunt substanþele cancer igene ºi cocangerigene care se gãsesc în aerosoli i produºi de fumul de þigara ºi care poartã denumirea genericã de gudroane .
Obiceiul de a fuma provoacã un lung ºir de neplãceri , de la boli foarte grave , adesea mortale , chiar cãderea pãrului ºi afecteazã sãnãtate a celor din jur.Astfel în ceea ce priveºte sistemul digestiv fumatul contribuie la producerea ulcerelor ºi arsurilor esofagiene sau gastrice , ca efect al reducerii capacitãþii ficatului de a mataboliza alcoolul , medicamentele ºi alte substanþe toxice. Esofagul este afectat prin inflamaþii ale mucoasei care în timp duc la sângerãri sau chiar cancer. Cancerul esofagian , gastric , pulmonar afecþiunile cardiace , emfizemul pulmonar , arterita , cancerul de buze , limbã , laringe , vezicã urinarã , bronºita cronicã sunt alte urmãri ale fumatului.La femei fumatul în timpul sarcinii afecteazã starea de sãnãtate a fãtului ceea ce poate conduce la malformaþii ºi chiar decese. Procentul deceselor datorate bolilor cerebrovasculare care au ca ºi cauzã principalã fumatul nu este nici el de neglijat 51 % pentru bãrbaþi ºi 55 % pentru femei. Fumatul pasiv genereazã ºi el mari riscuri , cei care trãiesc în preajma fumãtorilor au neºansa de a face cancer pulmonar de patru ori mai mare decât cei care nu „beneficiazã” de acest tratament.
Cuantificarea efectelor fumatului este imposibil de fãcut pânã în cel mai mic detaliu , dar în ecuaþie trebuie introduse , cel puþin , urmãtoarele elemente :
- cheltuielile directe de achiziþionare a produselor din tutun ;
- costuri cu sãnãtatea (medicamente , repararea danturii îngãlbenite) ;
- obiecte de îmbrãcãminte distruse ;
- alte daune cum sunt : arderea scaunelor de maºinã , a diferitelor tapiþerii sau covoare ºi chiar incendierea propriilor locuinþe ;
- timp pierdut cu aºa zisele “pauze de þigarã “.